opțiuni

8 definiții pentru biogenetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOGENÉTIC, -Ă, biogenetici, -ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogénétique.

biogenétic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biogénetique] 1 De biogeneză. 2 Referitor la biogenetică. 3 Care aparține biogeneticii.

BIOGENÉTIC, -Ă, biogenetici, -ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biogénétique.

BIOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la biogeneză. [< fr. biogénétique].

BIOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la biogenetică. II. s. f. studiul apariției și evoluției vieții; biogenie. (< fr. biogénétique)

BIOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de biogeneză; propriu biogenezei. [Sil. bi-o-] /<fr. biogénétique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biogenétic (bi-o-) adj. m., pl. biogenétici; f. biogenétică, pl. biogenétice

biogenétic adj. (sil. bi-o-) → genetic

Intrare: biogenetic
biogenetic adjectiv
  • silabație: bi-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biogenetic
  • biogeneticul
  • biogeneticu‑
  • biogenetică
  • biogenetica
plural
  • biogenetici
  • biogeneticii
  • biogenetice
  • biogeneticele
genitiv-dativ singular
  • biogenetic
  • biogeneticului
  • biogenetice
  • biogeneticei
plural
  • biogenetici
  • biogeneticilor
  • biogenetice
  • biogeneticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biogenetic

  • 1. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: