5 definiții pentru binișel benișel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binișél sn [At: IORGA, S. D. VI, 109 / V: ben-, benișal / Pl: ~e / E: biniș + -el] 1-2 (Șhp) Biniș (2) (mic).

BINIȘÉL, binișele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui biniș. (Atestat în forma benișel) Un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia mtnice. atîrnau dincipoi. NEGRUZZI, S. I 145. – Variantă: benișel s. n.

benișél sn vz binișel

BENIȘÉL s. n. v. binișel.

benișel n. beniș femeiesc mai scurt: benișel de felendreș albastru NEGR.

Intrare: binișel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binișel
  • binișelul
plural
  • binișele
  • binișelele
genitiv-dativ singular
  • binișel
  • binișelului
plural
  • binișele
  • binișelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benișel
  • benișelul
plural
  • benișele
  • benișelele
genitiv-dativ singular
  • benișel
  • benișelului
plural
  • benișele
  • benișelelor
vocativ singular
plural

binișel benișel

  • 1. învechit Diminutiv al lui biniș.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC

etimologie: