2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].

BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bimémbru s. m., pl. bimémbri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIMÉMBRU, -Ă adj. (cf. it. bimembre): în sintagma propoziție bimembră (v.).

Intrare: bimembru (adj.)
bimembru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimembru
  • bimembrul
  • bimembru‑
  • bimembră
  • bimembra
plural
  • bimembri
  • bimembrii
  • bimembre
  • bimembrele
genitiv-dativ singular
  • bimembru
  • bimembrului
  • bimembre
  • bimembrei
plural
  • bimembri
  • bimembrilor
  • bimembre
  • bimembrelor
vocativ singular
plural
Intrare: bimembru (s.m.)
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimembru
  • bimembrul
  • bimembru‑
plural
  • bimembri
  • bimembrii
genitiv-dativ singular
  • bimembru
  • bimembrului
plural
  • bimembri
  • bimembrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)