2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biloculare s.f. (anat.) Deformare patologică a unui organ anatomic, care constă în împărțirea acestuia în două loji. • pl. -ări. /<fr. biloculation.
BILOCULARE s. f. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji. (după fr. biloculation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bilocular, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 16 / Pl: ~i, ~e / E: fr biloculaire] (Bot; d. organele plantelor) Cu două cavități separate de un perete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bilocular, -ă adj. (bot., anat.; despre organe) Care are două cavități separate de un perete. • pl. -i, -e. /<fr. biloculaire.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BILOCULAR, -Ă adj. (Despre fructe, organe) Care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji. [Cf. fr. biloculaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BILOCULAR, -Ă adj. cu două locuri (2). (< fr. biloculaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bilocular (cu două cavități) adj. m., pl. biloculari; f. biloculară, pl. biloculare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bilocular adj. m., pl. biloculari; f. biloculară, pl. biloculare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bilocular adj. m., pl. biloculari; f. sg. biloculară, pl. biloculare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
biloculare, biloculărisubstantiv feminin
- 1. Deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji. MDN '00
etimologie:
- biloculation MDN '00
bilocular, bilocularăadjectiv
- 1. (Despre fructe, organe) Care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji. DN
etimologie:
- biloculaire DN