5 definiții pentru bilocular
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biloculár, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 16 / Pl: ~i, ~e / E: fr biloculaire] (Bot; d. organele plantelor) Cu două cavități separate de un perete.
BILOCULÁR, -Ă adj. (Despre fructe, organe) Care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji. [Cf. fr. biloculaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BILOCULÁR, -Ă adj. cu două locuri (2). (< fr. biloculaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
biloculár adj. m., pl. biloculári; f. biloculáră, pl. biloculáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biloculár adj. m., pl. biloculári; f. sg. biloculáră, pl. biloculáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bilocular
bilocular adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)