3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bilire sf [At: MÂNDRESCU, L. P. 239 / Pl: ~ri / E: nct] Înălbire.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

bilí [At: DOSOFTEI, V. S. 143 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Trs; Mol) A înălbi. 2 vr A se farda cu fard alb Cf bileală.

ghili vt [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: ucr билити] (Reg) A înălbi o pânză prin înmuierea în apă și întinderea repetată la Soare.

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; cu privire la o pînză) A înălbi prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. – Variantă: bilí vb. IV.

A GHILÍ ~ésc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

BILI vb. (Mold.) A înălbi. Spălînd și bilind cămeș[i]. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. biliti. Vezi și bilitor. verb

bilì (ghilì) Mold. v. 1. a nălbi (pânza); 2. a-și drege fața, a se sulemeni. [Ceh. BILITI (BĔLITI), a albi; v. beli].

ghilì v. Mold. V. bilì: fete ce ghileau pânza CR.

bilésc v. tr. (rut. biliti, vsl. bĕliti, a albi. V. podbeal). Vechĭ. Azĭ. Trans. Albesc spălînd: a bili pînza. V. refl. Mă sulimenesc. – Azĭ în nord și est numai ghilesc. V. belesc și ghilosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă

ghilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BILÍ vb. v. albi, înălbi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bilí (-lésc), vb.1. A albi, a spăla rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la față. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. bĕlĕjă, sb. bjeliti, slov., ceh. bĕliti, rut. biliti. A fost considerat în mod greșit dublet al lui beli. Der. bileală, ghileală, s. f. (alb de plumb, ceruză); bilit, ghilit, s. n. (spălat, acțiunea vb. a spăla); bilitor, s. m. (spălător); bilitoare, ghilitoare, s. f. (spălătoreasă; spălător).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bilí, bilesc, (bd’ili), vb. tranz. și refl. – (reg.) 1. A (se) albi. 2. A înălbi pânza țesută în război, prin spălare repetată și uscare la soare (ALRRM, 1971: 514): „Și pe când o întins mai bine cânepa și o bdilea…” (Bilțiu, 1999: 114). – Et. nec. (MDA); din sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac, Miklosich, cf. DER), cf. ucr. biliti (DER).

bilí, bilesc, (bd’ili), vb. tranz. și refl. – 1. A (se) albi. 2. A înălbi pânza țesută în război, prin spălare repetată și uscare la soare (ALR 1971: 514): „Și pe când o întins mai bine cânepa și o bdilea…” (Bilțiu 1999: 114). – Din sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac cf. DER), cf. ucr. biliti.

Intrare: bilire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilire
  • bilirea
plural
  • biliri
  • bilirile
genitiv-dativ singular
  • biliri
  • bilirii
plural
  • biliri
  • bilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bili (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
(să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
(să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
(să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
(să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
(să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
(să)
  • bilească
  • bileau
  • bili
  • biliseră
Intrare: ghili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghili
  • ghilire
  • ghilit
  • ghilitu‑
  • ghilind
  • ghilindu‑
singular plural
  • ghilește
  • ghiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghilesc
(să)
  • ghilesc
  • ghileam
  • ghilii
  • ghilisem
a II-a (tu)
  • ghilești
(să)
  • ghilești
  • ghileai
  • ghiliși
  • ghiliseși
a III-a (el, ea)
  • ghilește
(să)
  • ghilească
  • ghilea
  • ghili
  • ghilise
plural I (noi)
  • ghilim
(să)
  • ghilim
  • ghileam
  • ghilirăm
  • ghiliserăm
  • ghilisem
a II-a (voi)
  • ghiliți
(să)
  • ghiliți
  • ghileați
  • ghilirăți
  • ghiliserăți
  • ghiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ghilesc
(să)
  • ghilească
  • ghileau
  • ghili
  • ghiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
(să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
(să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
(să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
(să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
(să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
(să)
  • bilească
  • bileau
  • bili
  • biliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bili (vb.)

etimologie:

ghili bili

  • 1. regional A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30.
      surse: DLRLC
    • Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: