12 definiții pentru bilabial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bilabiál, ~ă sn, a [At: DA ms / P: ~bi-al / Pl: ~e / E: fr bilabial] (Fon) 1-2 (Sunet) care se articulează cu ambele buze.

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj., s. f. (Sunet) la articularea căruia participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Din fr. bilabial.

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre sunete) La articularea cărora participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Din fr. bilabial.

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre consoane) Care se articulează cu amîndouă buzele. «B», «p» și «m» sînt consoane bilabiale. – Pronunțat: -bi-al.

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre consoane) La articularea cărora participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Fr. bilabial.

BILABIÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează cu amândouă buzele. [< fr. bilabial, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză].

BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr. bilabial)

BILABIÁL ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. (despre sunetele vorbirii) Care se articulează cu amândouă buzele. Consoană ~ă. [Sil. -bi-al] /<fr. bilabial


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bilabiál (-bi-al) adj. m., pl. bilabiáli; f. bilabiálă, pl. bilabiále

bilabiálă (-bi-a-) s. f., g.-d. art. bilabiálei; pl. bilabiále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BILABIÁL, -Ă adj. (< fr. bilabial, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză): în sintagma consoană bilabială (v.).

Intrare: bilabial
bilabial adjectiv
  • silabație: -bi-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilabial
  • bilabialul
  • bilabialu‑
  • bilabia
  • bilabiala
plural
  • bilabiali
  • bilabialii
  • bilabiale
  • bilabialele
genitiv-dativ singular
  • bilabial
  • bilabialului
  • bilabiale
  • bilabialei
plural
  • bilabiali
  • bilabialilor
  • bilabiale
  • bilabialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bilabial

  • 1. (și) substantivat feminin (Sunet) la articularea căruia participă amândouă buzele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • «B», «p» și «m» sunt consoane bilabiale.
      surse: DLRLC

etimologie: