2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bilț snm vz zbilț

bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BILȚ, bílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BILȚ cf. subst. sbilț și ghilț (laț). 1. Bilț (Ard); -u (Gorj 204; 16 A IV 35; 16 B II; (16 A 1374). 2. Bilțigani (Sur XXII), poate scriere sau lectură greșită pentru Delțegani s. în Tutova.

Intrare: Bilț
Bilț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bilț
Intrare: bilț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bilțul
  • bilțu‑
plural
  • bilțuri
  • bilțurile
genitiv-dativ singular
  • bi
  • bilțului
plural
  • bilțuri
  • bilțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)