19 definiții pentru bidinea badana


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bidinea sf [At: ALECSANDRI, T. 412 / V: (reg) badana / Pl: ~ele / E: tc badana] Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit.

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de spoit pereții, de obicei cu coadă lungă, făcută (mai ales) din păr de porc. Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mîna pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97. În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221. – Variantă: (Mold.) badaná, badanale (LESNEA, I. 127, CREANGĂ, A. 129, ALECSANDRI, T. 412), s. f.

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana.

BIDINEÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereților. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana

bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ].

bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.

BADANÁ s. f. v. bidinea.

BADANÁ s. f. v. bidinea.

BADANÁ s. f. v. bidinea.

badanà f. Mold. V. bidineà: cu niște târsoage de barbe cât badanalele de mari CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor.

BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor. (Cu ~ se văruiesc pereții.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bidineá (bidinéle), s. f.1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana.Der. bidinar, s. m. (zugrav).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf.

Intrare: bidinea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bidinea
  • bidineaua
plural
  • bidinele
  • bidinelele
genitiv-dativ singular
  • bidinele
  • bidinelei
plural
  • bidinele
  • bidinelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • badana
  • badanaua
plural
  • badanale
  • badanalele
genitiv-dativ singular
  • badanale
  • badanalei
plural
  • badanale
  • badanalelor
vocativ singular
plural

bidinea badana

  • 1. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: meseleu mătură perie premetea spoitor 2 exemple
    exemple
    • Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mîna pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97.
      surse: DLRLC
    • În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221.
      surse: DLRLC

etimologie: