O definiție pentru biculturism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biculturísm s. n.

Intrare: biculturism
biculturism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biculturism
  • biculturismul
  • biculturismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • biculturism
  • biculturismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)