7 definiții pentru biclorură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biclorúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.
BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BICLORÚRĂ s. f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
*biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
biclorúră (bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorúrii; pl. biclorúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de paula
- acțiuni
Intrare: biclorură
biclorură substantiv feminin
- silabație: -clo-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||