8 definiții pentru biclorură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biclorúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.

bicloru s.f. (chim.) Compus care conține doi atomi de clor. • pl. -i. /<fr. bichlorure.

BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].

BICLORÚRĂ s. f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)

*biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bicloru (bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri

BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.

biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură

Intrare: biclorură
biclorură substantiv feminin
  • silabație: -clo- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicloru
  • biclorura
plural
  • bicloruri
  • biclorurile
genitiv-dativ singular
  • bicloruri
  • biclorurii
plural
  • bicloruri
  • biclorurilor
vocativ singular
plural