14 definiții pentru biciului

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biciului [At: (a. 1825) IORGA, S. D. XII, 296 / V: ~li (reg), bgciuli, ~la / Pzi: ~esc / E: mg becsülni] 1 vt (Trs; Mol; mgm) A evalua. 2 vt (Trs; Mol; mgm) A taxa. 3 vt (Trs; Mol; mgm) A aprecia. 4 vt (Reg; îf -Ii) A sechestra avutul cuiva. 5-6 vtr (Reg) A (se) vedea. 7 vt (Sst) A băsădui.

biciului vb. IV. (înv.) A preț(ăl)ui; a evalua, a aprecia. Am adunat birău și cu jurații satului. ..ca să biciuluim via și moșia lui (DOC.). • prez.ind. -iesc. /<magh. becsül.

bicĭuluĭésc v. tr. (ung. becsülni). Trans. Evaluez.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

biciului (-uesc, -it), vb. – A aprecia, a valora, a stima. – Var. bicilui, biciuli. Mag. becsülni (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 107). Se folosește în Trans. A trecut și în bg. din Trans. becsuluvai (Miklosich, Bulg., 119).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biciul(u)i, biciul(ui)esc, vb. IV (reg.) a aprecia, a evalua.

biciuli, biciulesc, (biciului), v.t. (reg.) 1. A comenta, a bârfi. 2. A face aprecieri (de regulă, ironice sau negative) despre cineva; a vorbi cu răutate despre cineva: „Ieșit-o femeile / Să ne vadă hainele. / Câte două, câte tri, / Să ne poată biciuli. / Biciulească cât de bine, / Că la noi nu ni-i rușine” (Bilțiu, 2004: 121). 3. A socoti: „Am scris că cine va ceti pre dânsa, ca să nu o pice cu lumină, au să o poarte rău, ce precum o ar afla, de mine biciuluită și ferită și socotită, așe să silească și ei...” (Bârlea, 1909: 61; doc. din 1745). 4. A îmbia: „Clăcile de desfăcut mălai și de tors erau oarbe, participanții nefiind biciuliți cu băutură” (Bilțiu, 2009: 196; vol. II). – Din magh. becsülni „a evalua” (MDA); sau din magh. megbecsülni.

biciuli, biciulesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A comenta, a bârfi. 2. A face aprecieri (de regulă, ironice sau negative) despre cineva; a vorbi cu răutate despre cineva: „Ieșit-o femeile / Să ne vadă hainele. / Câte două, câte tri, / Să ne poată biciuli. / Biciulească cât de bine, / Că la noi nu ni-i rușine” (Bilțiu, 2004: 121; Sălsig). – Din magh. becsülni „a evalua” (MDA).

biciuli, biciulesc, vb. tranz. – 1. A comenta, a bârfi. 2. A face aprecieri (de regulă, ironice sau negative) despre cineva; a vorbi cu răutate despre cineva: „Ieșit-o femeile / Să ne vadă hainele. / Câte două, câte tri, / Să ne poată biciuli. / Biciulească cât de bine, / Că la noi nu ni-i rușine” (Bilțiu 2004: 121; Sălsig). – Din magh. becsülni (MDA).

Intrare: biciului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciului
  • biciuluire
  • biciuluit
  • biciuluitu‑
  • biciuluind
  • biciuluindu‑
singular plural
  • biciuluiește
  • biciuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciuluiesc
(să)
  • biciuluiesc
  • biciuluiam
  • biciuluii
  • biciuluisem
a II-a (tu)
  • biciuluiești
(să)
  • biciuluiești
  • biciuluiai
  • biciuluiși
  • biciuluiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuluiește
(să)
  • biciuluiască
  • biciuluia
  • biciului
  • biciuluise
plural I (noi)
  • biciuluim
(să)
  • biciuluim
  • biciuluiam
  • biciuluirăm
  • biciuluiserăm
  • biciuluisem
a II-a (voi)
  • biciuluiți
(să)
  • biciuluiți
  • biciuluiați
  • biciuluirăți
  • biciuluiserăți
  • biciuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuluiesc
(să)
  • biciuluiască
  • biciuluiau
  • biciului
  • biciuluiseră
becelui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bgciuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bicilui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biciuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biciula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)