10 definiții pentru biciuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biciuitor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ciu-i-tor / Pl: ~i, ~oare / E: biciui + -tor] (Adesea fig) 1 Care biciuiește (4). 2 (Fig) Usturător.

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. [Pr.: -ciu-i-] – Biciui + suf. -tor.

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor.

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. 1. Care lovește, care face să usture. Vînt biciuitor. 2. (Despre vorbe, scrieri, critici) Usturător, aspru, necruțător. Satiră biciuitoare. ♦ (Substantivat) Critic aspru, satiric. Caragiale este un aprig biciuitor al moravurilor burghezi.

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor.

BICIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care biciuiește. Vânt ~. Critică ~oare. /a biciui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. biciuitóri; f. sg. și pl. biciuitoáre

biciuitór adj. m., pl. biciuitóri; f. sg. și pl. biciuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BICIUITÓR adj. v. sarcastic, satiric.

biciuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.

Intrare: biciuitor
biciuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciuitor
  • biciuitorul
  • biciuitoru‑
  • biciuitoare
  • biciuitoarea
plural
  • biciuitori
  • biciuitorii
  • biciuitoare
  • biciuitoarele
genitiv-dativ singular
  • biciuitor
  • biciuitorului
  • biciuitoare
  • biciuitoarei
plural
  • biciuitori
  • biciuitorilor
  • biciuitoare
  • biciuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biciuitor

etimologie:

  • Biciui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09