opțiuni
  • info

12 definiții pentru biciuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. [Pr.: -ciu-i-] – Biciui + suf. -tor.

biciuitor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ciu-i-tor / Pl: ~i, ~oare / E: biciui + -tor] (Adesea fig) 1 Care biciuiește (4). 2 (Fig) Usturător.

biciuitor, -oare adj. 1 Care biciuiește; usturător. Vînt biciuitor. 2 Fig. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este deosebit de critic. O cronică cinematografică biciuitoare. • sil. -ciu-i-. pl. -ori, -oare. /biciui + -tor.

BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor.

BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. 1. Care lovește, care face să usture. Vînt biciuitor. 2. (Despre vorbe, scrieri, critici) Usturător, aspru, necruțător. Satiră biciuitoare. ♦ (Substantivat) Critic aspru, satiric. Caragiale este un aprig biciuitor al moravurilor burghezi.

BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor.

BICIUITOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care biciuiește. Vânt ~. Critică ~oare. /a biciui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biciuitor (desp. -ciu-i-) adj. m., pl. biciuitori; f. sg. și pl. biciuitoare

biciuitor (-ciu-i-) adj. m., pl. biciuitori; f. sg. și pl. biciuitoare

biciuitor adj. m., pl. biciuitori; f. sg. și pl. biciuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BICIUITOR adj. v. sarcastic, satiric.

biciuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.

Intrare: biciuitor
biciuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciuitor
  • biciuitorul
  • biciuitoru‑
  • biciuitoare
  • biciuitoarea
plural
  • biciuitori
  • biciuitorii
  • biciuitoare
  • biciuitoarele
genitiv-dativ singular
  • biciuitor
  • biciuitorului
  • biciuitoare
  • biciuitoarei
plural
  • biciuitori
  • biciuitorilor
  • biciuitoare
  • biciuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biciuitor, biciuitoareadjectiv

etimologie:
  • Biciui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.