2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicheri [At: ȘEZ. II, 149 / V: (reg) ~chiri / Pzi: ~resc / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ține de chefuri și ștrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăli, mocăi.

bichér sm [At: HODOȘ, P. P. 176 / V: bec- / Pl: ~i / E: mg betyár] 1 (Trs; Ban) Om ștrengar și chefliu. 2 (Reg) Cioban ajuns asociat al stăpânului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bichér (bichéri), s. m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyár „flăcău de la țară; petrecăreț” (DAR). Pare a fi cuvînt din aceeași rădăcină primitivă ca și becher.Der. bicheresc, adj. (chefliu); bicheri, vb. (Trans., a chefui; Mold., a trudi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicherí, bicherésc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.

bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul.

Intrare: bicheri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bicheri
  • bicherire
  • bicherit
  • bicheritu‑
  • bicherind
  • bicherindu‑
singular plural
  • bicherește
  • bicheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bicheresc
(să)
  • bicheresc
  • bicheream
  • bicherii
  • bicherisem
a II-a (tu)
  • bicherești
(să)
  • bicherești
  • bichereai
  • bicheriși
  • bicheriseși
a III-a (el, ea)
  • bicherește
(să)
  • bicherească
  • bicherea
  • bicheri
  • bicherise
plural I (noi)
  • bicherim
(să)
  • bicherim
  • bicheream
  • bicherirăm
  • bicheriserăm
  • bicherisem
a II-a (voi)
  • bicheriți
(să)
  • bicheriți
  • bichereați
  • bicherirăți
  • bicheriserăți
  • bicheriseți
a III-a (ei, ele)
  • bicheresc
(să)
  • bicherească
  • bichereau
  • bicheri
  • bicheriseră
Intrare: bicher
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicher
  • bicherul
  • bicheru‑
plural
  • bicheri
  • bicherii
genitiv-dativ singular
  • bicher
  • bicherului
plural
  • bicheri
  • bicherilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)