opțiuni

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicheresc, ~ească a [At: ZEITSCHRIFT XVII, 392 / Pl: ~ești / E: bicher + -esc] (Trs; Ban) 1 Specific bicherului (1). 2 Care se referă la bicher (1). 3 Care aparține bicherului (1). 4 Care provine de la bicher (1).

bicheri [At: ȘEZ. II, 149 / V: (reg) ~chiri / Pzi: ~resc / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ține de chefuri și ștrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăli, mocăi.

bichiri v vz bicheri

bicheri vb. IV. tr. (reg.) 1 A face sau a se ține de chefuri, de petreceri și de ștrengării. 2 A hoți, a tîlhări. 3 A face sau a repara un lucru pe îndelete, migălind. Moș Nichifor... nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruței (CR.). • prez.ind. -esc. /bicher + -i.

❍BICHERI (-eresc), BICHIRI (-iresc) I. vb. intr. Trans. Băn. A duce o viață de becher. II. vb. tr. Mold. A lucra pe îndelete, a migăli: nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruții (CRG.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicheri, bicheresc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.

Intrare: bicheresc
bicheresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bicheri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bicheri
  • bicherire
  • bicherit
  • bicheritu‑
  • bicherind
  • bicherindu‑
 singular plural
  • bicherește
  • bicheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bicheresc
 (să)
  • bicheresc
  • bicheream
  • bicherii
  • bicherisem
a II-a (tu)
  • bicherești
 (să)
  • bicherești
  • bichereai
  • bicheriși
  • bicheriseși
a III-a (el, ea)
  • bicherește
 (să)
  • bicherească
  • bicherea
  • bicheri
  • bicherise
plural I (noi)
  • bicherim
 (să)
  • bicherim
  • bicheream
  • bicherirăm
  • bicheriserăm
  • bicherisem
a II-a (voi)
  • bicheriți
 (să)
  • bicheriți
  • bichereați
  • bicherirăți
  • bicheriserăți
  • bicheriseți
a III-a (ei, ele)
  • bicheresc
 (să)
  • bicherească
  • bichereau
  • bicheriră
  • bicheriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bichiri
  • bichirire
  • bichirit
  • bichiritu‑
  • bichirind
  • bichirindu‑
 singular plural
  • bichirește
  • bichiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bichiresc
 (să)
  • bichiresc
  • bichiream
  • bichirii
  • bichirisem
a II-a (tu)
  • bichirești
 (să)
  • bichirești
  • bichireai
  • bichiriși
  • bichiriseși
a III-a (el, ea)
  • bichirește
 (să)
  • bichirească
  • bichirea
  • bichiri
  • bichirise
plural I (noi)
  • bichirim
 (să)
  • bichirim
  • bichiream
  • bichirirăm
  • bichiriserăm
  • bichirisem
a II-a (voi)
  • bichiriți
 (să)
  • bichiriți
  • bichireați
  • bichirirăți
  • bichiriserăți
  • bichiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bichiresc
 (să)
  • bichirească
  • bichireau
  • bichiriră
  • bichiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)