7 definiții pentru bicher

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicher sm [At: HODOȘ, P. P. 176 / V: bec- / Pl: ~i / E: mg betyár] 1 (Trs; Ban) Om ștrengar și chefliu. 2 (Reg) Cioban ajuns asociat al stăpânului.

bicher s.m. (reg.) Om care se ține numai de petreceri, de chefuri și de ștrengării. Toți bicherii te sărută (POP.). • pl. -i. /<magh. betyár „șmecher”, „ștrengar”.

BECHER2, BICHER sm. Băn. Trans. 1 Cel ce se ține numai de petreceri și ștrengării 2 🐑 Ciobanul care se ridică a fi ortac cu stăpînul, căci are și el 100-200 de oi și ciobanii săi (VIC.) [ung. betyár].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bicher (bicheri), s. m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyár „flăcău de la țară; petrecăreț” (DAR). Pare a fi cuvînt din aceeași rădăcină primitivă ca și becher.Der. bicheresc, adj. (chefliu); bicheri, vb. (Trans., a chefui; Mold., a trudi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicher, bicheri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul.

Intrare: bicher
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicher
  • bicherul
  • bicheru‑
plural
  • bicheri
  • bicherii
genitiv-dativ singular
  • bicher
  • bicherului
plural
  • bicheri
  • bicherilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)