3 definiții pentru bicarbură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bicarbúră sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: fr bicarbure] 1 Carbură cu doi atomi de carbon. 2 (înv; îs) ~ de hidrogen Gaz aerian.
BICARBÚRĂ, bicarburi, s. f. Carbură care conține două părți de carbon. *Bicarbură de hidrogen = gaz de iluminat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*bicarbúră f., pl. ĭ (bi- și carbură). Chim. Carbură cu doŭă porțiunĭ de cărbune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bicarbură
bicarbură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bicarbură
- 1. Carbură care conține două părți de carbon.surse: DLRLC
- 1.1. Bicarbură de hidrogen = gaz de iluminat.surse: DLRLC
-