2 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibliografíe sf [At: IORGA, L. I. 96 / P: ~bli-o~ / Pl: ~ii / E: fr bibliographie] 1 Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a lucrărilor unui autor sau a celor referitoare la o anumită problemă. 2 Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3 Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4 Material informativ asupra unei probleme.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Cartea care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographie.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Din fr. bibliographie.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o anumită problemă, cu date indicînd anul și locul tipăririi, formatul etc.; înșirarea operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise cu privire la o anumită problemă. Bibliografie critică = bibliografie care cuprinde și aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Publicație periodică sau carte cuprinzînd studii sau repertorii bibliografice. Bibliografia romînească veche [titlu]. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știința care se ocupă de probleme legate de tipăriturile vechi (ediții, foimat, dimensiuni etc.); disciplina bibliografului. 4. Material informativ asupra unei probleme. Consultanții... dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o problemă; înșirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critică = bibliografie care conține aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știință care se ocupă de probleme legate de tipărituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.).

BIBLIOGRAFÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicație (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie].

BIBLIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă. ◊ material informativ asupra unei probleme. ◊ totalitatea operelor unui autor. 3. listă, publicație (periodică) cuprinzând titluri recent apărute. (< fr. bibliographie)

BIBLIOGRAFÍE ~i f. 1) Disciplină care se ocupă cu descrierea și sistematizarea textelor imprimate pentru a înlesni folosirea lor de către cititori. 2) Listă (cu indicațiile de rigoare) a scrierilor care tratează aceeași problemă; material informativ asupra unei probleme. 3) Listă (exhaustivă sau selectivă) a lucrărilor unui autor. 4) Publicație (periodică) care include titluri de tipărituri recent apărute. [Art. bibliografia; G.-D. bibliografiei; Sil. -fi-e] /<fr. bibliographie

bibliografie f. 1. cunoașterea și descrierea cărților; 2. carte ce conține aceste informațiuni: Bibliografia română; 3. însemnarea scrierilor relative la un subiect dat: bibliografie medicală.

*bibliografíe f. (vgr. bibliographia). Știința bibliografuluĭ. Carte care cuprinde informațiunĭ despre cărțĭ, edițiunile, prețu lor ș.a. Însemnarea scrierilor relative la un subiect dat.

bibliografia vt [At: DN4 / Pzi: ~iéz / E: fr bibliographier] A selecționa, a clarifica, a descrie și a ordona publicațiile dintr-un anumit domeniu sau referitoare la o profesie.

bibliografiere sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: bibliografie] Selecționare, clasificare, descriere și adnotare a publicațiilor.

BIBLIOGRAFIÁ vb. tr. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații. (< germ. bibliographieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliografíe (bi-bli-o-gra-) s. f., art. bibliografía, g.-d. art. bibliografíei; pl. bibliografíi, art. bibliografíile

bibliografíe s. f. (sil. -bli-o-gra-) → grafie

bibliografiá vb., ind. prez. 1 sg. bibliografiéz, 3 sg. și pl. bibliografiáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBLIOGRAFÍE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.)

BIBLIOGRAFIE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIOGRAFIE (< fr. bibliographie < gr. biblion, carte și graphein, a scrie) 1 Într-o cercetare științifică, lista operelor consultate. 2 Știință care are ca obiect inventarierea, descrierea și clarificarea sistematică a publicațiilor apărute. 3 Listă a cărților și publicațiilor apărute de curînd și care se diferențiază în alfabetică, cronologică, descriptivă (referitoare la autor, titlul operei, data apariției acesteia, editura, formatul hîrtiei, ilustrației etc.), critică, în care se fac aprecieri valorice asupra lor. Lucrări bibliografice au apărut și în cultura noastră (ex. Bibliografia veche românească de S. Bianu ș.a.)

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: bibliografie
bibliografie substantiv feminin
  • silabație: bi-bli-o-gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliografie
  • bibliografia
plural
  • bibliografii
  • bibliografiile
genitiv-dativ singular
  • bibliografii
  • bibliografiei
plural
  • bibliografii
  • bibliografiilor
vocativ singular
plural
Intrare: bibliografia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bibliografia
  • bibliografiere
  • bibliografiat
  • bibliografiatu‑
  • bibliografiind
  • bibliografiindu‑
singular plural
  • bibliografia
  • bibliografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bibliografiez
(să)
  • bibliografiez
  • bibliografiam
  • bibliografiai
  • bibliografiasem
a II-a (tu)
  • bibliografiezi
(să)
  • bibliografiezi
  • bibliografiai
  • bibliografiași
  • bibliografiaseși
a III-a (el, ea)
  • bibliografia
(să)
  • bibliografieze
  • bibliografia
  • bibliografie
  • bibliografiase
plural I (noi)
  • bibliografiem
(să)
  • bibliografiem
  • bibliografiam
  • bibliografiarăm
  • bibliografiaserăm
  • bibliografiasem
a II-a (voi)
  • bibliografiați
(să)
  • bibliografiați
  • bibliografiați
  • bibliografiarăți
  • bibliografiaserăți
  • bibliografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • bibliografia
(să)
  • bibliografieze
  • bibliografiau
  • bibliografia
  • bibliografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibliografie

  • 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Bibliografie critică = bibliografie care cuprinde și aprecieri critice asupra scrierilor înșirate.
      surse: DLRLC
  • 2. Cartea care cuprinde o bibliografie.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bibliografia românească veche [titlu].
      surse: DLRLC
    • 2.1. Listă a tipăriturilor recent apărute.
      surse: DLRLC DN
  • 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Material informativ asupra unei probleme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Consultanții... dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685.
      surse: DLRLC

etimologie: