bibliografia vt [At: DN⁴ / Pzi: ~iéz / E: fr bibliographier] A selecționa, a clarifica, a descrie și a ordona publicațiile dintr-un anumit domeniu sau referitoare la o profesie.

BIBLIOGRAFIÁ vb. tr. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații. (< germ. bibliographieren)

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Cartea care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographie.

bibliografíe sf [At: IORGA, L. I. 96 / P: ~bli-o~ / Pl: ~ii / E: fr bibliographie] 1 Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a lucrărilor unui autor sau a celor referitoare la o anumită problemă. 2 Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3 Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4 Material informativ asupra unei probleme.

bibliografiere sf [At: DN³ / Pl: ~ri / E: bibliografie] Selecționare, clasificare, descriere și adnotare a publicațiilor.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Din fr. bibliographie.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o anumită problemă, cu date indicînd anul și locul tipăririi, formatul etc.; înșirarea operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise cu privire la o anumită problemă. Bibliografie critică = bibliografie care cuprinde și aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Publicație periodică sau carte cuprinzînd studii sau repertorii bibliografice. Bibliografia romînească veche [titlu]. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știința care se ocupă de probleme legate de tipăriturile vechi (ediții, foimat, dimensiuni etc.); disciplina bibliografului. 4. Material informativ asupra unei probleme. Consultanții... dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o problemă; înșirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critică = bibliografie care conține aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știință care se ocupă de probleme legate de tipărituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.).

BIBLIOGRAFÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicații asupra titlului, anului și locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicație (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie].

BIBLIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor. 2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă. ◊ material informativ asupra unei probleme. ◊ totalitatea operelor unui autor. 3. listă, publicație (periodică) cuprinzând titluri recent apărute. (< fr. bibliographie)

BIBLIOGRAFÍE ~i f. 1) Disciplină care se ocupă cu descrierea și sistematizarea textelor imprimate pentru a înlesni folosirea lor de către cititori. 2) Listă (cu indicațiile de rigoare) a scrierilor care tratează aceeași problemă; material informativ asupra unei probleme. 3) Listă (exhaustivă sau selectivă) a lucrărilor unui autor. 4) Publicație (periodică) care include titluri de tipărituri recent apărute. [Art. bibliografia; G.-D. bibliografiei; Sil. -fi-e] /<fr. bibliographie

bibliografie f. 1. cunoașterea și descrierea cărților; 2. carte ce conține aceste informațiuni: Bibliografia română; 3. însemnarea scrierilor relative la un subiect dat: bibliografie medicală.

*bibliografíe f. (vgr. bibliographia). Știința bibliografuluĭ. Carte care cuprinde informațiunĭ despre cărțĭ, edițiunile, prețu lor ș.a. Însemnarea scrierilor relative la un subiect dat.

bibliografiá vb., ind. prez. 1 sg. bibliografiéz, 3 sg. și pl. bibliografiáză

bibliografíe (bi-bli-o-gra-) s. f., art. bibliografía, g.-d. art. bibliografíei; pl. bibliografíi, art. bibliografíile

bibliografíe s. f. (sil. -bli-o-gra-) → grafie

bibliografie (i-o)

BIBLIOGRAFÍE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.)

BIBLIOGRAFIE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.)

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.