6 definiții pentru biblioclast

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biblioclast, ~ă smf [At: DN3 / P: ~bli-o~ / Pl: ~aști, ~e / E: nct] (Liv) Distrugător de cărți.

biblioclast, -ă s.m., s.f. Cel care manifestă tendința (patologică) de a distruge sau mutila cărțile. • sil. -bli-o-. pl. -aști, -aste. /<germ. Biblioklast.

BIBLIOCLAST, -Ă s.m. și f. (Liv.) Distrugător de cărți. [< germ. Biblioklast].

BIBLIOCLAST, -Ă s. m. f. cel care manifestă tendința patologică de a distruge sau mutila cărțile. (< germ. Biblioklast)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biblioclast s. m., pl. biblioclaști

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: biblioclast
biblioclast substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblioclast
  • biblioclastul
  • biblioclastu‑
plural
  • biblioclaști
  • biblioclaștii
genitiv-dativ singular
  • biblioclast
  • biblioclastului
plural
  • biblioclaști
  • biblioclaștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biblioclast, biblioclaștisubstantiv masculin
biblioclastă, biblioclastesubstantiv feminin

  • 1. livresc Distrugător de cărți. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.