O definiție pentru biapiculat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biapiculát adj. m., pl. biapiculáți; f. sg. biapiculátă, pl. biapiculáte

Intrare: biapiculat
biapiculat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biapiculat
  • biapiculatul
  • biapiculatu‑
  • biapicula
  • biapiculata
plural
  • biapiculați
  • biapiculații
  • biapiculate
  • biapiculatele
genitiv-dativ singular
  • biapiculat
  • biapiculatului
  • biapiculate
  • biapiculatei
plural
  • biapiculați
  • biapiculaților
  • biapiculate
  • biapiculatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)