2 definiții pentru biapiculat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biapiculat, -ă adj. (bot.; despre unele organe) Care are două vîrfuri; care este despicat la vîrf. • pl. -ți, -te. /<fr. biarticulé.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biapiculat adj. m., pl. biapiculați; f. sg. biapiculată, pl. biapiculate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: biapiculat
biapiculat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)