2 definiții pentru biacuminat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIACUMINÁT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri. (< fr. biacuminé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biacuminát adj. m., pl. biacumináți; f. sg. biacuminátă, pl. biacumináte

Intrare: biacuminat
biacuminat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biacuminat
  • biacuminatul
  • biacuminatu‑
  • biacumina
  • biacuminata
plural
  • biacuminați
  • biacuminații
  • biacuminate
  • biacuminatele
genitiv-dativ singular
  • biacuminat
  • biacuminatului
  • biacuminate
  • biacuminatei
plural
  • biacuminați
  • biacuminaților
  • biacuminate
  • biacuminatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)