2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticí vi [At: CONACHI, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: bezmetic] (Mol; rar) 1-2 A umbla bezmetic (1, 3) Si: a se năuci, a se ului.

A BEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se bezmeticească. /Din bezmetic

A SE BEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A deveni bezmetic. /Din bezmetic

bezmeticì v. 1. a rătăci ca un nebun: albinele bezmeticesc fără matcă; 2. a năuci.

BEZMÉTEC, -Ă adj. v. bezmetic.

BEZMÉTEC, -Ă adj. v. bezmetic.

BEZMÉTEC, -Ă adj. v. bezmetic.

BEZMÉTEC, -Ă adj. v. bezmetic.

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

bezmetec, ~ă a vz bezmetic

bezmetic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 271/30 / V: ~tec, (înv) besne~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr безматок] 1-2 a, av (Uneori complinit, pop, prin „la minte”) Zăpăcit. 3-4 a, av Fără rost. 5 a (Înv; d. stupi) Fără matcă (sau cu matca stearpă ori falsă).

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. (Mai ales în construcție cu verbe de mișcare) Fără rost, fără căpătîi, zăpăcit. Gheorghe Botezaiu e slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic, căutîndu-și cîștigul cu săbia ori aici, ori dincolo, după cum îi dă simbrie unul ori altul. SADOVEANU, F. J. 570. Găsi pe maica Evlampia îndeletnicindu-s c-un stup bezmetic. SADOVEANU, P. M. 282. Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. ◊ Fig. Iar vîntul cu foarfeca-i galbenă tunde Copacii bezmetici sub zările scunde. LESNEA, I. 125. – Variantă: bezmétec, -ă (CREANGĂ, P. 145) adj.

BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit. E slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

BEZMÉTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care și-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza fricii, a unei mari neplăceri, a somnului etc.); lipsit de rațiune (pentru un scurt timp); zăpăcit; buimac; năuc. A umbla ~. ◊ Stup ~ stup fără matcă. /<ucr. bezmatok

BEZMETIC adj. (Mold.) Zăpăcit, uluit, buimac, Îl bucura …, ca un bezmetic ce era la minte. NECULCE. Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fără matcă”. Cf. buiguit2 (2), buiguitor (2), cebăluit. adjectiv

bezmètic a. Mold. nebun, zăpăcit: albinele umblau bezmetice de colo până colo CR. [Cf. serb. BEZMATAK, stup fără matcă: bezmetic e o imagine luată dela roirea dezordonată a albinelor fără regină].

bezmétic, -ă adj. (nu din rut. bezmátok, fără matca [albinele], ci din bozometic, care vine din bezometic). Nebun, zăpăcit. – Și dezmetic.

bezmeticésc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). – Și refl. Vechĭ și mă dezmeticesc și dezmeticire (nebunie). V. dezmeticesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bezmeticésc, 3 sg. bezmeticéște

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. sg. bezmétică, pl. bezmétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEZMÉTIC adj. v. smintit.

BEZMETIC adj. aiurea, aiurit, descreierat nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bezmétic, (bezmétică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în sl. bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”, cf. sb. bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus, ca în it. bisbetico.Var. desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi *desmîntici < lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior, desmetici a fost simțit ca opusul lui bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a rom. (cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Pușcariu, Dacor., VIII, 111.

Intrare: bezmetici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bezmetici
  • bezmeticire
  • bezmeticit
  • bezmeticitu‑
  • bezmeticind
  • bezmeticindu‑
singular plural
  • bezmeticește
  • bezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bezmeticesc
(să)
  • bezmeticesc
  • bezmeticeam
  • bezmeticii
  • bezmeticisem
a II-a (tu)
  • bezmeticești
(să)
  • bezmeticești
  • bezmeticeai
  • bezmeticiși
  • bezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • bezmeticește
(să)
  • bezmeticească
  • bezmeticea
  • bezmetici
  • bezmeticise
plural I (noi)
  • bezmeticim
(să)
  • bezmeticim
  • bezmeticeam
  • bezmeticirăm
  • bezmeticiserăm
  • bezmeticisem
a II-a (voi)
  • bezmeticiți
(să)
  • bezmeticiți
  • bezmeticeați
  • bezmeticirăți
  • bezmeticiserăți
  • bezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • bezmeticesc
(să)
  • bezmeticească
  • bezmeticeau
  • bezmetici
  • bezmeticiseră
Intrare: bezmetic
bezmetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezmetic
  • bezmeticul
  • bezmeticu‑
  • bezmetică
  • bezmetica
plural
  • bezmetici
  • bezmeticii
  • bezmetice
  • bezmeticele
genitiv-dativ singular
  • bezmetic
  • bezmeticului
  • bezmetice
  • bezmeticei
plural
  • bezmetici
  • bezmeticilor
  • bezmetice
  • bezmeticelor
vocativ singular
plural
bezmetec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezmetec
  • bezmetecul
  • bezmetecu‑
  • bezmetecă
  • bezmeteca
plural
  • bezmeteci
  • bezmetecii
  • bezmetece
  • bezmetecele
genitiv-dativ singular
  • bezmetec
  • bezmetecului
  • bezmetece
  • bezmetecei
plural
  • bezmeteci
  • bezmetecilor
  • bezmetece
  • bezmetecelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bezmetici

  • 1. rar A umbla ca un bezmetic.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • bezmetic
    surse: DEX '98 DEX '09

bezmetic bezmetec

  • 1. adesea adverbial Fără rost, fără căpătâi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Gheorghe Botezatu e slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic, căutîndu-și cîștigul cu săbia ori aici, ori dincolo, după cum îi dă simbrie unul ori altul. SADOVEANU, F. J. 570.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Găsi pe maica Evlampia îndeletnicindu-se c-un stup bezmetic. SADOVEANU, P. M. 282.
        surse: DLRLC
      • Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238.
        surse: DLRLC
      • figurat Iar vîntul cu foarfeca-i galbenă tunde Copacii bezmetici sub zările scunde. LESNEA, I. 125.
        surse: DLRLC

etimologie: