3 definiții pentru bezaconic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bezaconic, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 400/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl веззаконику] (îvr) Nelegiuit.
BEZACONIC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au și un copil de creștin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. Etimologie: sl. bezzakonĭnikŭ. Vezi și bezaconie. Cf. preastîpnic. adjectiv
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bezacónic m. (vsl. bezzakonĭnŭ). Vechĭ. Nelegĭuit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bezaconic
bezaconic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)