3 definiții pentru bezaconic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bezacónic, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 400/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl веззаконику] (îvr) Nelegiuit.

BEZACONIC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au și un copil de creștin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. Etimologie: sl. bezzakonĭnikŭ. Vezi și bezaconie. Cf. preastîpnic. adjectiv

bezacónic m. (vsl. bezzakonĭnŭ). Vechĭ. Nelegĭuit.

Intrare: bezaconic
bezaconic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezaconic
  • bezaconicul
  • bezaconicu‑
  • bezaconică
  • bezaconica
plural
  • bezaconici
  • bezaconicii
  • bezaconice
  • bezaconicele
genitiv-dativ singular
  • bezaconic
  • bezaconicului
  • bezaconice
  • bezaconicei
plural
  • bezaconici
  • bezaconicilor
  • bezaconice
  • bezaconicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)