O definiție pentru betyl


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETYL s. n. (la arabi) piatră neagră care însoțea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboșari și femei dansând. (< fr. bétyle)

Intrare: betyl
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betyl
  • betylul
  • betylu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • betyl
  • betylului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)