9 definiții pentru betulacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

betulacée [At: ENC. AGR. / V: (2) -ceu sn / Pl: ~ / E: fr bétulacée] 1 sfp Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care polenizează prin intermediul vântului. 2 sf Plantă din familia betulacee (1).

BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacées.

BETULACÉE s.f.pl. Familie de plante cu frunze simple, alterne, dublu dințate pe margini și cu flori unisexuate, grupate în amenți, cuprinzând mesteacănul, arinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. bétulacées].

BETULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenți: mesteacănul, arinul etc. (< fr. bétulacées)

BETULACÉE f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu flori unisexuate, grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului (reprezentanți: mesteacănul, alunul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. bétulacées

*betulacéŭ, -ée adj. (d. lat. betulla saŭ -úla, mesteacăn). Bot. Din familia mesteacănuluĭ. F. pl. Copacĭ din această familie. V. carpen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

Intrare: betulacee
betulacee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betulacee
  • betulaceea
plural
  • betulacee
  • betulaceele
genitiv-dativ singular
  • betulacee
  • betulaceei
plural
  • betulacee
  • betulaceelor
vocativ singular
plural

betulacee

  • 1. (la) plural Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Plantă din această familie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: