2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

betegit1 sn [At: MDA ms / V: (reg) ~tejit1 / Pl:~uri / E: betegi] (Pop) 1 Infirmitate. 2 Rană. 3 Hernie. 4 Îmbolnăvire.

betegit2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127 / V: (reg) ~jit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: betegi] (Pop) 1-2 smf, a Infirm. 3-4 smf, a Rănit. 5-6 smf, a (Om) cu hernie. 7 Îmbolnăvit2.

betegit, -ă adj., s.m., s.f. 1 (pop.) (Om) care este infirm. 2 (reg.) (Om) care are hernie. 3 (reg.) (Om) care este bolnav. 4 (reg.) (Om) care este rănit. • pl. -ți, -te. și betejit, -ă adj. /v. betegi.

BETEGÍ, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betejí vb. IV] – Din beteag.

betegi [At: CORESI, ap. TDRG / V: (reg) ~teji / Pzi: ~gesc / E: beteag + -i] 1 vt (Pop) A provoca cuiva o infirmitate. 2 vr A rămâne infirm. 3-4 vtr A (se) răni. 5 vr (Spc) A face hernie Si: (reg) a se surpa. 6-7 vtr A (se) îmbolnăvi.

betegi vb. IV. 1 tr., refl. (pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămîne infirm; a (se) schilodi. 2 refl. (reg.) A face o hernie. 3 refl. (reg.) A se îmbolnăvi. 4 tr., refl. (reg.) A (se) răni. • prez.ind. -esc. și beteji vb. IV. /beteag + -i.

BETEGÍ vb. IV v. beteji.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. (Și în forma betegi) 1. Tranz. A vătăma pe cineva (sau un organ al cuiva), a; face beteag; a schilodi. Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. 2. Refl. A căpăta o infirmitate, un beteșug; a deveni infirm (Transilv., Ban.) a se îmbolnăvi, a cădea bolnav. Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. – Variantă: betegí vb. IV.

BETEJÍT, -Ă, betejiți, -te, adj. (Și în forma betegit) Beteag, infirm; bolnav. Trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilații ai războiului». SAHIA, N. 16. – Variantă: betegít, -ă, adj.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) schilodi. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

A SE BETEJÍ mă ~ésc intranz. A deveni beteag. /Din beteag

A BETEJÍ ~ésc tranz. pop. A face să se betejească. /Din beteag

BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se îmbolnăvi. Tot omul ară pofti cum, de s-ară beteji el, alții să-l vindece. SA, 34r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776, 102v; cf. SA, 61v; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; A 1776, 103r. 2. (Mold., ȚR) A (se) vătăma. A: Mădulările i s-au betejit. DOSOFTEI, VS. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu [focul]. CD 1698, 40r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Cinstea a nu-i beteji ne silim. CANTEMIR, HR. B: Pentru aceea Dumnezeu le-au dat toate părechi firii noastre: doi ochi, doo urechi, doo mîini, doo picioare, ca, de se va beteji o parte, cu ceealaltă să avem mîngîiere întru trebuința noastră. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: beteag + suf. -i. Vezi și beteag, betejeală, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. bătogi. verb

BETEJIT adj. (Mold.) Vătămat. Ce sămnul grozav locul odănăoară betejit învață. CI, 174. ◊ (Substantival) Se dărmă sănătatea betejîțîlor. DOSOFTEI, VS, s.v. beteji. Etimologie: beteji. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejune, beteșig, nebelejit. adjectiv

betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.

betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

betegi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegesc, imperf. 3 sg. betegea; conj. prez. 3 să betegească

betejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betejésc, imperf. 3 sg. betejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. betejeáscă

betejesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEJÍ vb. v. îmbolnăvi, mutila, schilodi.

beteji vb. v. ÎMBOLNĂVI. MUTILA. SCHILODI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

betejí, betejesc, (betejî), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A rămâne infirm. 2. A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria, 2001: 102). – Var. a lui betegi (< beteag „bolnav”).

betejít, -ă, betejiți, -te, adj. – (reg.) 1. Îmbolnăvit. 2. Infirm. 3. Rănit. – Din beteji.

betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav”.

Intrare: betegit
betegit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betegit
  • betegitul
  • betegitu‑
  • betegi
  • betegita
plural
  • betegiți
  • betegiții
  • betegite
  • betegitele
genitiv-dativ singular
  • betegit
  • betegitului
  • betegite
  • betegitei
plural
  • betegiți
  • betegiților
  • betegite
  • betegitelor
vocativ singular
plural
betejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betejit
  • betejitul
  • betejitu‑
  • beteji
  • betejita
plural
  • betejiți
  • betejiții
  • betejite
  • betejitele
genitiv-dativ singular
  • betejit
  • betejitului
  • betejite
  • betejitei
plural
  • betejiți
  • betejiților
  • betejite
  • betejitelor
vocativ singular
plural
Intrare: betegi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • betegi
  • betegire
  • betegit
  • betegitu‑
  • betegind
  • betegindu‑
singular plural
  • betegește
  • betegiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • betegesc
(să)
  • betegesc
  • betegeam
  • betegii
  • betegisem
a II-a (tu)
  • betegești
(să)
  • betegești
  • betegeai
  • betegiși
  • betegiseși
a III-a (el, ea)
  • betegește
(să)
  • betegească
  • betegea
  • betegi
  • betegise
plural I (noi)
  • betegim
(să)
  • betegim
  • betegeam
  • betegirăm
  • betegiserăm
  • betegisem
a II-a (voi)
  • betegiți
(să)
  • betegiți
  • betegeați
  • betegirăți
  • betegiserăți
  • betegiseți
a III-a (ei, ele)
  • betegesc
(să)
  • betegească
  • betegeau
  • betegi
  • betegiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beteji
  • betejire
  • betejit
  • betejitu‑
  • betejind
  • betejindu‑
singular plural
  • betejește
  • betejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • betejesc
(să)
  • betejesc
  • betejeam
  • betejii
  • betejisem
a II-a (tu)
  • betejești
(să)
  • betejești
  • betejeai
  • betejiși
  • betejiseși
a III-a (el, ea)
  • betejește
(să)
  • betejească
  • betejea
  • beteji
  • betejise
plural I (noi)
  • betejim
(să)
  • betejim
  • betejeam
  • betejirăm
  • betejiserăm
  • betejisem
a II-a (voi)
  • betejiți
(să)
  • betejiți
  • betejeați
  • betejirăți
  • betejiserăți
  • betejiseți
a III-a (ei, ele)
  • betejesc
(să)
  • betejească
  • betejeau
  • beteji
  • betejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

betegit, betegiadjectiv

  • 1. Beteag, bolnav, infirm. DLRLC
    • format_quote Trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilații ai războiului». SAHIA, N. 16. DLRLC

betegi, betegescverb

regional
  • 1. tranzitiv reflexiv A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbolnăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbolnăvi
    • format_quote Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. DLRLC
etimologie:
  • beteag DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.