3 intrări

40 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEGÍ, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betejí vb. IV] – Din beteag.

betegi [At: CORESI, ap. TDRG / V: (reg) ~teji / Pzi: ~gesc / E: beteag + -i] 1 vt (Pop) A provoca cuiva o infirmitate. 2 vr A rămâne infirm. 3-4 vtr A (se) răni. 5 vr (Spc) A face hernie Si: (reg) a se surpa. 6-7 vtr A (se) îmbolnăvi.

BETEGÍ vb. IV v. beteji.

BETEGÍ vb. IV. v. beteji.

betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

beteág smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. (Și în forma betegi) 1. Tranz. A vătăma pe cineva (sau un organ al cuiva), a; face beteag; a schilodi. Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. 2. Refl. A căpăta o infirmitate, un beteșug; a deveni infirm (Transilv., Ban.) a se îmbolnăvi, a cădea bolnav. Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. – Variantă: betegí vb. IV.

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) schilodi. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

BETEÁG ~eágă (~égi, ~ége) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

A SE BETEJÍ mă ~ésc intranz. A deveni beteag. /Din beteag

A BETEJÍ ~ésc tranz. pop. A face să se betejească. /Din beteag

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.

BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se îmbolnăvi. Tot omul ară pofti cum, de s-ară beteji el, alții să-l vindece. SA, 34r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776, 102v; cf. SA, 61v; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; A 1776, 103r. 2. (Mold., ȚR) A (se) vătăma. A: Mădulările i s-au betejit. DOSOFTEI, VS. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu [focul]. CD 1698, 40r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Cinstea a nu-i beteji ne silim. CANTEMIR, HR. B: Pentru aceea Dumnezeu le-au dat toate părechi firii noastre: doi ochi, doo urechi, doo mîini, doo picioare, ca, de se va beteji o parte, cu ceealaltă să avem mîngîiere întru trebuința noastră. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: beteag + suf. -i. Vezi și beteag, betejeală, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. bătogi. verb

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.

betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteág adj. m., s. m., pl. betégi; f. sg. beteágă, pl. betége

betejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betejésc, imperf. 3 sg. betejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. betejeáscă

betejesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEÁG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.

BETEÁG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

BETEJÍ vb. v. îmbolnăvi, mutila, schilodi.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

beteag adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

beteji vb. v. ÎMBOLNĂVI. MUTILA. SCHILODI.

Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beteág (beteágă), adj.1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beteág, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă ptícai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).

betejí, betejesc, (betejî), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A rămâne infirm. 2. A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria, 2001: 102). – Var. a lui betegi (< beteag „bolnav”).

beteág, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă ptícai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.

betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav”.

Intrare: betegi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • betegi
  • betegire
  • betegit
  • betegitu‑
  • betegind
  • betegindu‑
singular plural
  • betegește
  • betegiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • betegesc
(să)
  • betegesc
  • betegeam
  • betegii
  • betegisem
a II-a (tu)
  • betegești
(să)
  • betegești
  • betegeai
  • betegiși
  • betegiseși
a III-a (el, ea)
  • betegește
(să)
  • betegească
  • betegea
  • betegi
  • betegise
plural I (noi)
  • betegim
(să)
  • betegim
  • betegeam
  • betegirăm
  • betegiserăm
  • betegisem
a II-a (voi)
  • betegiți
(să)
  • betegiți
  • betegeați
  • betegirăți
  • betegiserăți
  • betegiseți
a III-a (ei, ele)
  • betegesc
(să)
  • betegească
  • betegeau
  • betegi
  • betegiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beteji
  • betejire
  • betejit
  • betejitu‑
  • betejind
  • betejindu‑
singular plural
  • betejește
  • betejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • betejesc
(să)
  • betejesc
  • betejeam
  • betejii
  • betejisem
a II-a (tu)
  • betejești
(să)
  • betejești
  • betejeai
  • betejiși
  • betejiseși
a III-a (el, ea)
  • betejește
(să)
  • betejească
  • betejea
  • beteji
  • betejise
plural I (noi)
  • betejim
(să)
  • betejim
  • betejeam
  • betejirăm
  • betejiserăm
  • betejisem
a II-a (voi)
  • betejiți
(să)
  • betejiți
  • betejeați
  • betejirăți
  • betejiserăți
  • betejiseți
a III-a (ei, ele)
  • betejesc
(să)
  • betejească
  • betejeau
  • beteji
  • betejiseră
Intrare: beteag (adj.)
beteag1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A59)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteag
  • beteagul
  • beteagu‑
  • betea
  • beteaga
plural
  • betegi
  • betegii
  • betege
  • betegele
genitiv-dativ singular
  • beteag
  • beteagului
  • betege
  • betegei
plural
  • betegi
  • betegilor
  • betege
  • betegelor
vocativ singular
plural
Intrare: beteag (s.m.)
substantiv masculin (M38)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteag
  • beteagul
  • beteagu‑
plural
  • betegi
  • betegii
genitiv-dativ singular
  • beteag
  • beteagului
plural
  • betegi
  • betegilor
vocativ singular
  • beteagule
  • betege
plural
  • betegilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

betegi beteji regional

etimologie:

  • beteag
    surse: DEX '09 DEX '98

beteag, -ă beteagă popular

  • 1. (Om) infirm, schilod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infirm invalid, -ă schilod 8 exemple
    exemple
    • Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8.
      surse: DLRLC
    • Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99.
      surse: DLRLC
    • Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113.
      surse: DLRLC
    • figurat Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65.
      surse: DLRLC
    • Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173.
      surse: DLRLC
    • Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122.
      surse: DLRLC
    • Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429.
      surse: DLRLC
    • [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolnav, -ă nesănătos suferind 2 exemple
    exemple
    • Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.
      surse: DLRLC

etimologie: