Definiția cu ID-ul 524030:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BETATRÓN (< fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat în fizica nucleară pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit în 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.