2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERNARDIN2, -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

bernardin2, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr bernardin] Călugăr sau călugăriță catolică, din ordinul Sfântului Bernard.

bernardin1, -ă s.m., s.f. (bis.) Călugăr (sau călugăriță) aparținînd unei congregații desprinse din ordinul benedictinilor în sec. 12, printr-o reformă făcută de Bernard de Clairvaux. • pl. -i, -e. /<fr. bernardin; cf. nm. pr. Sfintul Bernard de Clairvaux.

BERNARDIN2, -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard. – Din fr. bernardin.

BERNARDIN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin].

BERNARDIN2, -Ă s. m. f. călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor. (< fr. bernardin)

BERNARDIN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Călugăr (călugăriță) catolic din ordinul înființat, în sec. X, de Bernard. /<fr. bernardin

bernardin m. 1. călugăr din tagma St. Benedict, reformată de St. Bernard; 2. câine mare cu părul lung, dresat de călugării dela St. Bernard să umble în munți după călătorii rătăciți și să-i aducă la ospiciul de acolo.

*bernardín, -ă adj. și s. Din irdinu sfîntului Bernard (care a reformat ordinu sfîntului Benedict) saŭ de la muntele sfîntului Bernard (Elveția) saŭ originar de acolo: călugăr bernardin; cîne bernardin (de talie foarte mare și deprins să umble pin zăpadă ca să descopere călătoriĭ rătăcițĭ orĭ ostenițĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bernardi s. f., g.-d. art. bernardinei; pl. bernardine

bernardi s. f., g.-d. art. bernardinei; pl. bernardine

bernardi s. f., g.-d. art. bernardinei; pl. bernardine

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAN BERNARDINO 1. Culme și pas de altitudine în SSE Elveției, în Alpii Lepontini la izv. Rinului, la 2.065 m alt., străbătută de un tunel rutier (6,6 km lungime) la 1.400 m, deschis pentru trafic în 1967; are pe versantul de S stațiuni pentru sporturi de iarnă. 2. Oraș în VSV S.U.A. (California), situat la poalele m-ților cu același nume, pe valea San Bernardino, la 96 km E de Los Angeles. 185,4 mii loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgică, chimică, a cimentului, mobilei, textilă și alim. Constr. de rachete (Kaiser Steel Corporation) și de aparataj electronic. Piață agricolă (cereale, portocale, struguri). Plantații de citrice și viță de vie. Creșterea păsărilor și a bovinelor. Universitate (1960). Festival anual național al portocalelor (din 1915). Stațiune climaterică. Fundat de misionarul spaniol Francisco Dumez, în 1810, poartă numele Sf. Bernardino din Siena. În 1851, o colonie de mormoni s-a stabilit aici, dar a plecat în 1857 în statul Utah pentru a întemeia așezarea Salt Lake City.

Intrare: bernardino
bernardino
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bernardină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bernardi
  • bernardina
plural
  • bernardine
  • bernardinele
genitiv-dativ singular
  • bernardine
  • bernardinei
plural
  • bernardine
  • bernardinelor
vocativ singular
  • bernardi
  • bernardino
plural
  • bernardinelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bernardin, bernardinisubstantiv masculin
bernardi, bernardinesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sfântului Bernard. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.