2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERGER JÉR/ s. m. rasă de câini ciobănești, folosiți la paza turmelor. (< fr. berger)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BERGER, Wilhelm (1929-1993, n. Rupea), compozitor român. Muzică simfonică și vocal-simfonică, muzică de cameră, vocală și instrumentală, în care urmărește sinteza între formele clasice și preclasice cu structuri intonaționale modale de esență modernă. Studii de muzicologie. M. coresp. al Acad. (1991).

BERGER [berjé], aven în SE Franței (masivul Vercors), la SE de Grenoble, la 1.460 m alt. Ad. max.: 1.248 m (a șaptea cavitate a lumii). Descoperit în 1953 de Jo Berger, a constituit prima cavitate în care s-a depășit pragul de 1.000 m (1956).

BERGER [berjé], Gaston (1896-1960), filozof și psiholog francez. Preocupat de epistemologie și caracteriologie („Cercetări asupra condițiilor cunoașterii”, „Caracter și personalitate”). A aplicat metoda prospectivă în cercetarea viitorului („Fenomenologia timpului și prospectiva”).

Intrare: berger
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berger
  • bergerul
  • bergeru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • berger
  • bergerului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Berger
Berger nume propriu
nume propriu (I3)
  • Berger
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)