3 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vârf; teșită.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bércuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berc1 adj. m., pl. berci; f. beárcă, pl. bérce

berc2 (reg.) s. n., pl. bércuri

berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BERC, temă a multor nume ce pot proveni din adj. berc (scurt de coadă) sau din subst. ard. berc – bărc – bîrc (pădurice), folosit de Ioan Barac în „Arghir și Elena”, sau din subst. ard. bercăbărcăbîrcă (oaie creață); v. mai sus; Bărc; cf. și srb -cr. Berko < Berislav. 1. Bercŭ, călăraș 1655 (Sd IV 42); Bercu, T. (Ac Bz 43); – ard., 1726 (Paș); – V., mold. „mazil lepădat” din Vaslui (RI I 116). 2. Berc/uș C., act.; -uța, -uță (Cat.). 3. Berc/a Ion, act., și s.; N. (Î Div). 4. Bercan ard. (Paș). 5. Bercar „pădurar” (Lex); -u (Arh; Sc); -iu, Radu (P Bor 30). 6. Bărcaru pronunțat și Barcaru mold. < subst. bărcor „păstor de oi crețe”, (DLR), omofon cu bercar (pădurar); Bărcare b. (Vr). 7. Birca b (17 B III 231) < ung. birka „oaie creață”. 8. + -oc: Bircoc b. (16 A III 24).

Intrare: Berc
nume propriu (I3)
  • Berc
Intrare: berc (adj.)
berc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A56)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
  • bearcă
  • bearca
plural
  • berci
  • bercii
  • berce
  • bercele
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
  • berce
  • bercei
plural
  • berci
  • bercilor
  • berce
  • bercelor
vocativ singular
plural
Intrare: berc (s.n.)
berc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • bercuri
  • bercurile
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • bercuri
  • bercurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berc (adj.)

  • 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47.
      surse: DLRLC
    • Vro cinci sute de berbeci... Tot berbeci de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474.
      surse: DLRLC
  • 2. feminin (Despre căciuli) Fără vârf, fără țugui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: teșit 2 exemple
    exemple
    • Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

berc (s.n.)

etimologie: