3 definiții pentru beotism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beotism s.n. Lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie. ♦ Spec. Caracter rudimentar în stil și în limbă. • sil. be-o-. /<fr. béotisme; cf. nm. pr. Beoția, regiune istorică în Grecia centrală.

BEOTÍSM s. n. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă. (< fr. béotisme)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: beotism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beotism
  • beotismul
  • beotismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • beotism
  • beotismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)