2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

benoclá vb. ind. prez. 3 sg. benocleáză

Intrare: benoclare
benoclare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benoclare
  • benoclarea
plural
  • benoclări
  • benoclările
genitiv-dativ singular
  • benoclări
  • benoclării
plural
  • benoclări
  • benoclărilor
vocativ singular
plural
Intrare: benocla
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • benocla
  • benoclare
  • benoclat
  • benoclatu‑
  • benoclând
  • benoclându‑
singular plural
  • benoclea
  • benoclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • benoclez
(să)
  • benoclez
  • benoclam
  • benoclai
  • benoclasem
a II-a (tu)
  • benoclezi
(să)
  • benoclezi
  • benoclai
  • benoclași
  • benoclaseși
a III-a (el, ea)
  • benoclea
(să)
  • benocleze
  • benocla
  • benoclă
  • benoclase
plural I (noi)
  • benoclăm
(să)
  • benoclăm
  • benoclam
  • benoclarăm
  • benoclaserăm
  • benoclasem
a II-a (voi)
  • benoclați
(să)
  • benoclați
  • benoclați
  • benoclarăți
  • benoclaserăți
  • benoclaseți
a III-a (ei, ele)
  • benoclea
(să)
  • benocleze
  • benoclau
  • benocla
  • benoclaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)