belicoásă sf vz belacoasă

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

belicos, ~oasă a [At: RALEA, E. O. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat. bellicosus] (Liv) 1 Războinic. 2 Amenințător.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Peiorativ, ironic) Care are o atitudine amenințătoare, care este gata de război, agresiv.

BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus.

BELICÓS, -OÁSĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso].

BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux)

belicos a. și m. cui îi place răsboiu, curagios, răsboinic: vestit prin multe fapte belicoase BĂLC.

*belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos.

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicós adj. m., pl. belicóși; f. sg. belicoásă, pl. belicoáse

BELICÓS adj. v. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, militarist, nestăpânit, provocator, războinic, violent.

belicos adj. v. AGRESIV. BĂTĂIOS. BRUTAL. COLERIC. DUR. IMPULSIV. IUTE. MILITARIST. NESTĂPÎNIT. PROVOCATOR. RĂZBOINIC. VIOLENT.

Belicos ≠ pacific, pașnic