3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges.

belgi smp [At: DEX2 / E: fr Belges] Uniune de triburi celtice care trăia, în Antichitate, între Sena și Rin, supuse de romani în sec. I a. C.

belgi s.m. pl. Uniune de triburi celtice și germanice care au populat, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, fiind supuse de romani în sec. 1 î.Hr. • /<fr. Belges.

BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges.

Belgia f. regat în centrul Europei, la N. Franței, cu 7 ½ mil. loc. și cu cap. Bruxela. Agricultura, industria și comerțul Belgiei au ajuns la o mare desvoltare, mulțumită numeroaselor ei sedimente de huilă (Belgian). Invadată de Germani în 1914, ea suferi nespus de mult în timpul ocupației nemțești. În urma răsboiului mondial, Belgia a luat un nou avânt sub domnia înțeleaptă a eroicului său rege Albert I.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

belgi (populație antică) s. m. pl.

belgi (populație antică) s. m. pl.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BELGIA (Regatul Belgiei), stat în V Europei; 30,5 mii km2; 9,88 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza (valona) și olandeza (flamanda). Cap. Bruxelles. Orașe pr.: Anvers = Antwerpen, Liège = Luik, Gand = Gent, Charleroi, Brugge = Bruges. Pop. urbană 95 la sută. Este împărțit în nouă prov. 80 la sută din terit. B. este format din cîmpii vălurite (C. Limburg, C. Brabant, C. Flandrei) și podișuri joase (sub 300 m). În SE se înalță masivul Ardeni (694 m), fragmentat de văi adînci. Climă temperat-oceanică. Expl. de cărbuni (1,9 mil. t, 1989) și min. de fier. Industria, puternic dezvoltată și diversificată, produce energie electrică (66,4 miliarde kWh – c. 70 la sută în atomocentrale, 1989), oțel (11,1 mil. t, 1988), fontă (9,1 mil. t, 1988), metale neferoase (zinc, plumb, cupru, aluminiu pe baza importului), locomotive, vagoane, automobile (asamblate, 1,16 mil. buc., 1989), aparate electrotehnice, echipamente electrice, prelucrează și chimizează petrolul (capacitatea rafinăriilor de petrol c. 36 mil. t). Ramurile tradiționale sînt: ind. textilă (in, lînă, bumbac), a sticlăriei și ceramicii, de prelucr. a diamantelor și ind. alim. 24,4 la sută din supr. țării se cultivă cu sfeclă de zahăr (6,2 mil. t, 1988), cartofi (2 mil. t, 1988), cereale (grîu, orz, secară) și in. Pomicultură și floricultură. Creșterea intensivă a animalelor (pășunile ocupă 21,1 la sută din terit. țării) cu predominarea bovinelor (40 la sută vaci de lapte) și porcinelor. C. f.: 3.554 km (2.264 km electrificați, 1988). Căi rutiere non-urbane: 15.866 km (1.613 km autostrăzi, 1988). Navigație pe fluvii și canale (1.951 km, 1988). Moneda: 1 franc belgian = 100 centimes. Exportă utilaje, instalații ind., mijloace de transport, produse metalurgice, produse chimice, alim., textile ș.a. și importă echipament ind. și mijloace de transport, produse alim. și agricole, petrol ș.a. Turism dezvoltat. – Istoric. Locuită în antic. de triburile celtice ale belgienilor, ocupată în sec. 1 î. Hr. de romani și populată în sec. 3-4 de triburi germanice (franci, saxoni ș.a.). A făcut parte din statul france (sec. 5-9). În sec. 12-13, comitatul Flandra și ducatul Brabant de pe terit. B. au devenit cele mai dezvoltate formațiuni statale din punct de vedere industrial din Europa (orașele Gent, Brugge, Ieper ș.a., puternice comune orășenești). La sfîrșitul sec. 14 și în sec. 15 B. a fost stăpînită de ducii Burgundiei, iar la sfîrșitul sec. 15 a intrat în stăpînirea Habsburgilor spanioli. În sec. 16 s-a desfășurat Revoluția Burgheză din Țările de Jos împotriva dominației spaniole. În 1714 a fost ocupată de Austria, iar în 1795 de Franța, care a stăpînit-o pînă în 1815, cînd B. s-a unit cu Olanda; în 1830 a avut loc o revoluție burgheză împotriva dominației olandeze în urma căreia B. și-a proclamat independența de stat (4 oct.), iar în 1831 a devenit monarhie, primul rege fiind Leopold I de Saxa-Coburg (1831-1865); în același an și-a declarat neutralitatea perpetuă. În timpul ocupației de către Germania hitleristă (1940-1944), în B. s-a desfășurat o puternică mișcare de rezistență. Împreună cu Olanda și Luxemburg, B. a încheiat, în 1947, acordurile pentru crearea uniunii vamale Benelux. Viața postbelică este marcată de disputa lingvistică dintre valoni și flamanzi, exacerbată de polarizarea pe plan economic a nordului și sudului țării și reflectată în instabilitatea guvernamentală (între 1945-1983 s-au succedat 22 prim-miniștri). Tentativele de autonomie regională, pe baze lingvistice, cunosc o reglementare legiferată la 14 nov. 1978, cînd parlamentul aprobă proiectul guvernamental de reformă constituțională. Potrivit acestuia, sînt create trei regiuni autonome – Flandra, Valonia și Bruxelles – fiecare cu organe legislative proprii. B. este membru fondator al NATO (din 1967, sediul Consiliului Permanent al NATO se află la Bruxelles) și al Pieței Comune. B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților).

Aster novi-belgii L. Specie care înflorește toamna. Flori (radiale, pînă în 50, albastre, cîteodată roz sau albe, cele centrale galbene, mai tîrziu brune) dispuse în numeroase calatidii (foliolele involucrului ascuțit-liniare, verzi) reunite în raceme. Frunze lat-lanceolate, punctate. Plantă înaltă pînă la 150 cm cu tulpini ramificate.

Intrare: belgii
belgii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: belgi
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • belgi
  • belgii
genitiv-dativ singular
plural
  • belgi
  • belgilor
vocativ singular
plural
Intrare: Belgia
Belgia
substantiv propriu (SP162FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Belgia
plural
genitiv-dativ singular
  • Belgii
  • Belgiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belgi, belgisubstantiv masculin plural

  • 1. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în secolul I î.e.n. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.