5 definiții pentru belgi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges.

belgí smp [At: DEX2 / E: fr Belges] Uniune de triburi celtice care trăia, în Antichitate, între Sena și Rin, supuse de romani în sec. I a. C.

BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belgi (populație antică) s. m. pl.

Intrare: belgi
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • belgi
  • belgii
genitiv-dativ singular
plural
  • belgi
  • belgilor
vocativ singular
plural

belgi

  • 1. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în secolul I î. H.
    surse: DEX '09

etimologie: