11 definiții pentru beldiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beldíță sf [At: ANTIPA, F. I. 163 / Pl: ~țe / E: nct] (Iht) Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, pe părțile laterale cu două linii paralele întrerupte Si: (Mol) berchiță (Alburnoides bipunctatus) Cf behliță.

BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus).Et. nec.

BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus)Et. nec.

BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul (Alburnus bipunctatus).

beldiță f. Mold. pește cu corpul lungăreț, trăește numai în râurile de munte (Alburnus bipunctatus). [Și berchiță: cf. blehniță].

bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÉLDIȚĂ s. (IHT.; Alburnoides bipunctatus) (Mold.) berchiță, (Olt.) coconar, (Transilv.) lătăreață.

BELDIȚĂ s. (IHT.; Alburnoides bipunctatus) (Mold.) berchiță, (Olt.) coconar, (Transilv.) lătăreață.

Intrare: beldiță
beldiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beldiță
  • beldița
plural
  • beldițe
  • beldițele
genitiv-dativ singular
  • beldițe
  • beldiței
plural
  • beldițe
  • beldițelor
vocativ singular
plural

beldiță

  • 1. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus).

etimologie: