5 definiții pentru beldar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beldar sn, a [At: (a. 1741-1742) IORGA, S. D. VI, 247 / V: ~rie sf / Pl: ~re / E: tc beldar] (Trm) Șal turcesc foarte scump.
BELDAR s.n. (Mold.) Șal. Un copil mic ca de 10-12 ani, foarte frumos și îmbrăcat cu beldare de Hindie. H 1771, 82r. Etimologie necunoscută. substantiv neutru
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
beldarie sf vz beldar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
beldar (-re), s. n. – Șal brodat. Tc. beldar (Șeineanu, III, 17). Înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
beldar, beldare, s.n. (înv.) șal turcesc scump.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beldar
beldar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
beldarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)