13 definiții pentru belciugat îmbelciugat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belciugat, ~ă [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~e / E: belciug + -at] 1 a (Pop, d. coarnele animalelor) încârligat. 2-3 sf, a (Înv) (Oaie) cu coarnele belciugate.

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.

BELCIUGÁT, – Ă, belciugați, -te, adj. (Popular, despre coarnele animalelor) Întors cu vîrful înăuntru, încîrligat, încovoiat (ca un belciug); bîrligat. Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. – Variantă: îmbelciugát,-ă adj.

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.

BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at

belciugat a. încovoiat, rotund: coarne belciugate.

belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).

ÎMBELCIUGÁT, -Ă adj. v. belciugat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

belciugát, -ă, belciugați, -te, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup, 1926: 24). – Din belciug + suf. -at.

belciugát, -ă, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup 1926: 24). – Din belciug + -at.

Intrare: belciugat
belciugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belciugat
  • belciugatul
  • belciugatu‑
  • belciuga
  • belciugata
plural
  • belciugați
  • belciugații
  • belciugate
  • belciugatele
genitiv-dativ singular
  • belciugat
  • belciugatului
  • belciugate
  • belciugatei
plural
  • belciugați
  • belciugaților
  • belciugate
  • belciugatelor
vocativ singular
plural
îmbelciugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatul
  • îmbelciugatu‑
  • ‑mbelciugatul
  • ‑mbelciugatu‑
  • îmbelciuga
  • ‑mbelciuga
  • îmbelciugata
  • ‑mbelciugata
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugații
  • ‑mbelciugații
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatele
  • ‑mbelciugatele
genitiv-dativ singular
  • îmbelciugat
  • ‑mbelciugat
  • îmbelciugatului
  • ‑mbelciugatului
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatei
  • ‑mbelciugatei
plural
  • îmbelciugați
  • ‑mbelciugați
  • îmbelciugaților
  • ‑mbelciugaților
  • îmbelciugate
  • ‑mbelciugate
  • îmbelciugatelor
  • ‑mbelciugatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

belciugat îmbelciugat

  • 1. popular (Despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bârligat încovoiat încârligat un exemplu
    exemple
    • Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Belciug + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98