O definiție pentru belchită
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch.
Intrare: belchită
belchită substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||