O definiție pentru belchită
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch.
Intrare: belchită
belchită substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |