12 definiții pentru belșiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belșíță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee ornamentală, cu frunze mari, verzi sau purpurii și cu flori mari, galbene sau pestrițe (Cana indica). 2 (Reg) Roșățea (Butumus umbellatus).

BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană1 (Cana indica).Et. nec.

BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica).Et. nec.

BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii (Canna indica).

BELȘÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.

belșiță f. plantă originară din Antile, se cultivă prin grădini pentru frumusețea florilor sale (Canna indica). [Origină necunoscută].

belșíță f., pl. e (d. vsl. bĭelŭ, alb?). O plantă erbacee ornamentală cu florĭ frumoase dintr’a căreĭ rizomă feculentă se fac cataplazme (canna indica).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BELȘÍȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.

BELȘIȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANNA L., CANA, BELȘIȚĂ, TRESTIE INDIANĂ, fam. Cannaceae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii, cca 54 specii vivace (cca 2 m înălțime) cu rizom puternic, cărnos, decorative în primul rînd prin frunzele mari, întregi, invaginate, alterne, ovate, ovat-lanceolate, verzi-purpurii sau cu dungi dispuse altern, roz-violacee, roșii. Flori neregulate, infundibuliforme, divizate la partea superioară, strălucitoare, numeroase și mari, terminale, cu staminele transformate în petale, bogat colorate, în albastru-ivoar, roz-închis, roz-violaceu, galben-portocaliu, corai, roșu, galben stropit cu roșu, galben- striat cu portocaliu, solitare sau 2 alăturate la subsuoara unei bractee, dispuse într-un spic terminal, drept sau ușor curbat, înflorește în iun.-sept.

Intrare: belșiță
belșiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belșiță
  • belșița
plural
  • belșițe
  • belșițele
genitiv-dativ singular
  • belșițe
  • belșiței
plural
  • belșițe
  • belșițelor
vocativ singular
plural

belșiță Canna indica

  • 1. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană (Cana indica).
    surse: DEX '09 sinonime: cană (bot.)

etimologie: