2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bejenărit n. emigrațiune: care poate fi pricina acelui bejenărit? NEGR.

bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.

băjenărit2, ~ă a [At: AMIRAS, ap. TDRG / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / Pl: ~iți, ~e / E: bejănări] 1-3 (Înv) Care își părăsește, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. 4 (Rar) Emigrat.

bejănări v vz băjenări

băjenărít2, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care își părăsea, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc. Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. • pl. -ți, -te. /v. băjenări.

băjenărít1 s.n. (înv.) Băjenie. • și bejănărít s.n. /v. băjenări.

BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. Tătarii au mas … prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriți prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. băjenărit. Etimologie: bejenar + suf. -i. Vezi și bejenar, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejeni. verb

bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

Intrare: bejenărit
bejenărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bejenări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejenări
  • bejenărire
  • bejenărit
  • bejenăritu‑
  • bejenărind
  • bejenărindu‑
singular plural
  • bejenărește
  • bejenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejenăresc
(să)
  • bejenăresc
  • bejenăream
  • bejenării
  • bejenărisem
a II-a (tu)
  • bejenărești
(să)
  • bejenărești
  • bejenăreai
  • bejenăriși
  • bejenăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejenărește
(să)
  • bejenărească
  • bejenărea
  • bejenări
  • bejenărise
plural I (noi)
  • bejenărim
(să)
  • bejenărim
  • bejenăream
  • bejenărirăm
  • bejenăriserăm
  • bejenărisem
a II-a (voi)
  • bejenăriți
(să)
  • bejenăriți
  • bejenăreați
  • bejenărirăți
  • bejenăriserăți
  • bejenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejenăresc
(să)
  • bejenărească
  • bejenăreau
  • bejenări
  • bejenăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)