3 definiții pentru beden


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bedén sn [At: (a. 1715) ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc beden] (Înv) 1 (Fortificații) Creastă a zidului. 2 Bucată de blană.

bedén n. pl. urĭ (turc. beden, id.). Sec. 18. Deschizătură în zid făcută ca să tragĭ cu pușca orĭ cu tunu. V. barbacană.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bedén (-nuri), s. n.1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv.

Intrare: beden
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beden
  • bedenul
  • bedenu‑
plural
  • bedenuri
  • bedenurile
genitiv-dativ singular
  • beden
  • bedenului
plural
  • bedenuri
  • bedenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)