35 de definiții pentru bicisnic (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICISNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. v. becisnic.

BICISNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICISNIC, -Ă, adj. v. becisnic.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

becisnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

becisnic, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) lipsit de personalitate, de inteligență; (om) nepriceput, incapabil; (om) vrednic de compătimire. 2 (Om) debil, neputincios, bolnăvicios. ♦ (Bărbat) impotent. 3 (Om) nemernic, ticălos, netrebnic. • pl. -ci, -ce. și bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. /<sl. veche безчьстьникъ „fără cinste”.

BECISNIC, Mold. BICISNIC, -ICĂ adj. și sm. f. 1 Netrebnic, nemernic, ticălos: îl deteră afară ca pe un marțafoiu și becisnic (ISP.) 2 Necredincios, necinstit: știindu-l bicisnic cu femeile (GN.) 3 Slăbănog, prăpădit, nevoiaș: unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice (CRG.) [vsl. bezŭčĭstĭnikŭ].

BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicisnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), biciznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicisnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECISNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

becisnic a. care nu-i bun de nimica: 1. nevoiaș, slăbănog; 2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].

becísnic, -ă adj. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În est bi-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. bicisnici; adj. f., s. f. bicisnică, pl. bicisnice

becisnic / bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becisnici / bicisnici; adj. f., s. f. becisnică / bicisnică, pl. becisnice / bicisnice

becisnic adj. m., s. m., pl. becisnici; f. sg. becisnică, pl. becisnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BECISNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.

becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.

Becisnic ≠ viguros, vânjos, vânos, voinic, zdravăn

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

becisnic (becisnică), adj.1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

becisnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. Necinstit, nelegiuit: „Cânepa, fiind considerată becisnică (aducătoare de nenorociri), nu se lucra cu ea vinerea” (Faiciuc, 2008: 280). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” (DLRM, DEX); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).

becisnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. – Necinstit, nelegiuit: „Cu omuțu’ care-i lotru, / Trăi-ai și-n verde codru; / Da’ cu care-i beciznic, / Da’-i muri și-n biușâg” (Bilțiu, 2006: 93). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” < bezǔ „fără” și čǐstǐ „cinste” (Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, Scriban); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).

Intrare: bicisnic (adj.)
bicisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
  • bicisnică
  • bicisnica
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
  • bicisnice
  • bicisnicele
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
  • bicisnice
  • bicisnicei
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
  • bicisnice
  • bicisnicelor
vocativ singular
plural
becisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
  • becisnică
  • becisnica
plural
  • becisnici
  • becisnicii
  • becisnice
  • becisnicele
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
  • becisnice
  • becisnicei
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
  • becisnice
  • becisnicelor
vocativ singular
plural
biciznic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
  • biciznică
  • biciznica
plural
  • biciznici
  • biciznicii
  • biciznice
  • biciznicele
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
  • biciznice
  • biciznicei
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
  • biciznice
  • biciznicelor
vocativ singular
plural
becesnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bezcisnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beciznic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beceșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bicisnic, bicisnicăadjectiv
bicisnic, bicisnicisubstantiv masculin
bicisnică, bicisnicesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.