15 definiții pentru becisnicie bicisnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becisnicíe sf [At: DOSOFTEI, V. S. 180 / Pl: ~ii / E: becisnic + -ie] (Pop) 1 Ticăloșie. 2 Stare a omului becisnic.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. [Var.: bicisnicíe s. f.] – Becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Rar) 1. Neputință, slăbiciune fizică. 2. Nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. Unde să calce ea cuvintul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? ISPIRESCU, L. 309.

BECISNICÍE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

BECISNICÍE f. 1) Stare de becisnic; lipsă de putere; neputință. 2) Faptă de becisnic. [Art. becisnicia; G.-D. becisniciei; Sil. -ci-e] /becisnic + suf. ~ie

becisnicie f. starea celui becisnic: imbecilitate.

becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.

BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

becisnicíe / bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía / bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei / bicisnicíei; pl. becisnicíi / bicisnicíi, art. becisnicíile / bicisnicíile

becisnicíe s. f., art. becisnicía, g.-d. art. becisnicíei; pl. becisnicíi, art. becisnicíile

bicisnicíe v. becisnicíe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECISNICÍE s. v. abjecție, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, neputință, netrebnicie, slăbiciune, ticăloșie.

becisnicie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INCAPACITATE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NEPUTINȚĂ. NETREBNICIE. SLĂBICIUNE. TICĂLOȘIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

becisnicíe, becisnicii, (beciznicie), s.f. – Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192; Oncești). – Din becisnic + suf. -ie.

Intrare: becisnicie
becisnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnicie
  • becisnicia
plural
  • becisnicii
  • becisniciile
genitiv-dativ singular
  • becisnicii
  • becisniciei
plural
  • becisnicii
  • becisniciilor
vocativ singular
plural
bicisnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnicie
  • bicisnicia
plural
  • bicisnicii
  • bicisniciile
genitiv-dativ singular
  • bicisnicii
  • bicisniciei
plural
  • bicisnicii
  • bicisniciilor
vocativ singular
plural

becisnicie bicisnicie popular

  • 1. Faptă de becisnic.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: nemernicie netrebnicie ticăloșie un exemplu
    exemple
    • Unde să calce ea cuvintul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? ISPIRESCU, L. 309.
      surse: DLRLC
  • 2. Starea omului becisnic; slăbiciune fizică.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: neputință

etimologie:

  • becisnic + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX