beșicoásă f., pl. e (d. beșicos; lat. vesicosus, pop. vissicosus). Un copăcel cu florĭ galbene din neamu salcîmului (colutea arborescens). Un fel de garofă (silene inflata).

BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

bășicos, ~oasă [At: ȘEZ. II, 91 / V: (reg) beș- / Pl: ~oși, ~oase / E: bășică + -os] 1 a Cu bășici (1). 2 sf (Bot; reg) Gușa-porumbelului (Silene cucubalus).

beșicos, ~oasă a, sf vz bășicos

BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

bășicoasă f. frumos arbust ce se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală (Colutea arborescens).

bășicos a. cu multe bășici sau bubulițe.

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicós adj. m., pl. bășicóși; f. sg. bășicoásă, pl. bășicoáse

BĂȘICOÁSĂ s. v. gușa-porumbelului.

BĂȘICOÁSĂ s. (BOT.; Colutea arborescens) (reg.) salcâm galben.

bășicoasă s. v. GUȘA-PORUMBELULUI.

BĂȘICOASĂ s. (BOT.; Colutea arborescens) (reg.) salcîm-galben.

BEȘICOÁSĂ (< beșică „bășică”) s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze imparipenat-compuse, flori galbene dispuse în raceme axiliare și fructe păstăi („Colutea arborescens”).

COLUTEA L., COLUTEA, BEȘICOAȘĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa de S pînă în Himalaia, 10-12 specii cu flori galbene sau maro, în raceme axilare, cu peduncul lung, Fruct, păstaie pețiolată, pieloasă, uneori cu vîrf bifurcat. Frunze imparipenate, foliole eliptice, nepenate, în număr de 7-13, frunze auxiliare mici. Arbuști cu scoarță filamentoasă sau în fîșii, cca 4 m înălțime.