2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

beșicare sf vz bășicare

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.

BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.

BEȘICÁ vb. I v. bășica.

BEȘICÁ vb. I v. bășica.

BEȘICÁ vb. I v. bășica.

bășicá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.

bășicare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 158, 9/4 / V: beș~ / Pl: ~cări / E: bășica] 1 Umplere de bășici (1). 2 (Fig) Batere a cuiva atât de tare, încât i se bășică trupul. 3 (Pan) Coșcovire a zugrăvelii sau a zidului.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșicá vb. I.

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Bășicarea pielii în urma unei arsuri.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica.

BEȘICÁ vb. I. v. bășica.

A SE BĂȘICÁ mă bășíc intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică

A BĂȘICÁ bășíc tranz. A face să se bășice. /Din bășică

bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].

beșíc, a v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicá vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce

arată toate definițiile

Intrare: bășica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bășica
  • bășicare
  • bășicat
  • bășicatu‑
  • bășicând
  • bășicându‑
singular plural
  • băși
  • bășicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășic
(să)
  • bășic
  • bășicam
  • bășicai
  • bășicasem
a II-a (tu)
  • bășici
(să)
  • bășici
  • bășicai
  • bășicași
  • bășicaseși
a III-a (el, ea)
  • băși
(să)
  • bășice
  • bășica
  • bășică
  • bășicase
plural I (noi)
  • bășicăm
(să)
  • bășicăm
  • bășicam
  • bășicarăm
  • bășicaserăm
  • bășicasem
a II-a (voi)
  • bășicați
(să)
  • bășicați
  • bășicați
  • bășicarăți
  • bășicaserăți
  • bășicaseți
a III-a (ei, ele)
  • băși
(să)
  • bășice
  • bășicau
  • bășica
  • bășicaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beșica
  • beșicare
  • beșicat
  • beșicatu‑
  • beșicând
  • beșicându‑
singular plural
  • beși
  • beșicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • beșic
(să)
  • beșic
  • beșicam
  • beșicai
  • beșicasem
a II-a (tu)
  • beșici
(să)
  • beșici
  • beșicai
  • beșicași
  • beșicaseși
a III-a (el, ea)
  • beși
(să)
  • beșice
  • beșica
  • beșică
  • beșicase
plural I (noi)
  • beșicăm
(să)
  • beșicăm
  • beșicam
  • beșicarăm
  • beșicaserăm
  • beșicasem
a II-a (voi)
  • beșicați
(să)
  • beșicați
  • beșicați
  • beșicarăți
  • beșicaserăți
  • beșicaseți
a III-a (ei, ele)
  • beși
(să)
  • beșice
  • beșicau
  • beșica
  • beșicaseră
Intrare: bășicare
bășicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășicare
  • bășicarea
plural
  • bășicări
  • bășicările
genitiv-dativ singular
  • bășicări
  • bășicării
plural
  • bășicări
  • bășicărilor
vocativ singular
plural
beșicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșicare
  • beșicarea
plural
  • beșicări
  • beșicările
genitiv-dativ singular
  • beșicări
  • beșicării
plural
  • beșicări
  • beșicărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bășica beșica

  • 1. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7.
      surse: DLRLC
    • Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bășică
    surse: DEX '98 DEX '09

bășicare beșicare

  • 1. Acțiunea de a (se) bășica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bășicarea pielii în urma unei arsuri.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bășica
    surse: DEX '98 DEX '09