11 definiții pentru batjocoritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batjocoritor, ~oare smf, a [At: CORESI, ap. GCR Ț, 12/17 / V: bătjocuri, bătjocuritoare / Pl: ~i, ~oare / E: batjocori + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care batjocorește (1) Si: (înv) batjocuricos. 3-4 (Rar) (Om) umilitor. 5-6 (Îrg) (Om) necinstitor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. (Despre ton, voce) Cu care cineva batjocorește (ceva sau pe cineva), care ia în rîs; de batjocură, de ocară, insultător. Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. ◊ (Adverbial) Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor.

BATJOCORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care batjocorește; de batjocură. Cuvinte ~oare. Vorbă ~oare. 2) Care vădește batjocură; cu batjocură. Atitudine ~oare. /a batjocori + suf. ~tor

batjocoritor a. și m. cel ce batjocorește, care face și aduce batjocură.

batjocuritór, -oáre adj. Luător în rîs, insultător: om batjocuritor, vorbe batjocuritoare. – Și batjocoritor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine ~oare.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. v. disprețuitor. (Comportare ~oare.)

BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. disprețuitor. (Comportare ~.)

Intrare: batjocoritor
batjocoritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjocoritor
  • batjocoritorul
  • batjocoritoru‑
  • batjocoritoare
  • batjocoritoarea
plural
  • batjocoritori
  • batjocoritorii
  • batjocoritoare
  • batjocoritoarele
genitiv-dativ singular
  • batjocoritor
  • batjocoritorului
  • batjocoritoare
  • batjocoritoarei
plural
  • batjocoritori
  • batjocoritorilor
  • batjocoritoare
  • batjocoritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

batjocoritor

  • 1. Care batjocorește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insultător 4 exemple
    exemple
    • Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60.
      surse: DLRLC
    • Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Batjocori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09