5 intrări

35 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

básta av [At: CREANGĂ, ap. DDRF / E: it basta] (Pfm) 1 Destul. 2 (Îe) Și cu asta ~! Am încheiat discuția!

BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.

BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.

BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat, am încheiat discuția. Aristică va trimite oameni după el, să i-l aducă și să-l întindă la scară. Cu asta, basta! PAS, L. I 88.

BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat (discuția). – It. basta.

BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].

BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)

BÁSTA interj. fam. (se folosește pentru a declara sau a cere încetarea unei activități) Ajunge; destul; gata; am terminat. Și cu asta ~! /<it. basta

Basta (George) m. general austriac, albanez de origină, guvernatorul Transilvaniei, învinse pe Mihai la Mirislău (1600) și, după victoria acestuia dela Goroslău (1601), puse să omoare pe erou prin trădare în câmpia Turdei (1550-1607).

bàsta! int. 1. destul! ajunge! (la jocul cărților); 2. în genere, destul: basta-i, de acum sa mântuit! CR. [It. BASTA, printrun intermediar grec modern].

*básta interj. (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, de acuma adiĭo, de acuma numaĭ se face cutare lucru.

báșcă2 sf vz baștă

baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă2 (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectată

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

báșcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁSTA interj. v. ajunge!

BASTA interj. ajunge!, atît!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!

BÁȘCĂ s. v. beci, pivniță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).

bástă (băști), s. f.1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (< fr. bastion), care aparține aceleași familii.[1]

  1. Var. bașcă (după def. din DEX, Sinonime și Dicționarul ortografic); baștie (după def. din DLRM). — blaurb.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiană. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

și cu asta, basta! expr. am terminat!, gata!

Intrare: basta
basta adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • basta
Intrare: Basta
Basta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Basta
Intrare: bastă
substantiv feminin (F72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastă
  • basta
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: bașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașcă
  • bașca
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
baștă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baștă
  • bașta
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: baștă
baștă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baștă
  • bașta
plural
  • baște
  • baștele
genitiv-dativ singular
  • baște
  • baștei
plural
  • baște
  • baștelor
vocativ singular
plural

basta

  • 1. familiar Ajunge! destul! gata!
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. expresie (Și) cu asta, basta! = am terminat, am încheiat discuția.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aristică va trimite oameni după el, să i-l aducă și să-l întindă la scară. Cu asta, basta! PAS, L. I 88.
        surse: DLRLC

etimologie:

bașcă baștă

  • exemple
    • Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație.
    surse: DEX '09 sinonime: redută

etimologie:

baștă

etimologie: